Artistul Grigorian Rusu, s-a mutat pe partea cealaltă a lumii acesteia, în partea ei bună despre care ne vorbea nouă, elevilor domniei sale de la Liceul de Artă din Craiova. Întâlnirea cu Grigorian Rusu a fost una dintre întâlnirile clasice ale fiecărei vieți, programate de destin, întâlnire care ne-a dislocat și ne-a construit deopotrivă. Nu a fost numai un profesor care educă, ci un apostol ce vestea creativitatea și talentul artistic, atunci când România era o închisoare în aer liber.

Artist mare, pedagog de excepție deosebit de exigent, oferea mult și cerea mult, iar noi din admirație și respect ne întreceam să-i împlinim speranțele pe care și le pusese în noi. Detecta potențialul fiecăruia și ne insufla o mare încredere în noi înșine. Uneori la orele noastre avea seninătatea sufletească a statuilor grecești pe care ne învăța să le desenăm, dar de cele mai multe ori era într-o dimensiune impenetrabilă pentru noi ființele umane. Avea ceasuri de abatere, de înfrângere și atunci ne avertiza că arta e aducătoare de bucurii dar și de nenumărate eșecuri. Faptul că l-am avut profesor a fost o onoare și o inițiere!

A avut o discreție, o delicatețe, o deschidere culturală, o curiozitate intelectuală pe care rar am mai întâlnit-o după aceea. Nu ne-a privit niciodată de la distanța prestigiului artei domniei sale, ne asigura că și picturile noastre vor împodobi pereții uriași ai unor galerii și muzee importante. Grigorian Rusu nu a aparținut provincialismului orașului nostru, știam că nu va rămâne aici, era un vizionar, un revoltat visând la o lume diferită.

Când a plecat în America era ca un împărat care mergea desculț până la capătul lumii, iar noi am știut că pierdeam omul care ne-a conectat mental la ideea de libertate și ne-a insuflat o încredere sublimă în noi.

Vă mulțumim, domnule Profesor! Drum bun în Lumină și în curcubeiele pe care ne-ați învățat să le pictăm!

Claudia Mandi